Părintele Irineu (Tafunea) – Despre Numele lui Dumnezeu (împotriva ereziei iehoviştilor). Официальный сайт Орской епархии Русской Православной Церкви, Епископ Орский и Гайский Ириней (Тафуня)

Însă acest nume era un nume sfînt şi se folosea foarte rar. Deseori el era înlocuit cu Adonai sau Elohim.
Filon din Alexandria scrie: “Cele patru litere pot fi rostite sau auzite numai de oameni sfinţi, ale căror urechi şi limbi au fost curăţate prin înţelepciune, şi de nimeni altcineva, în nici un caz” (Viaţa lui Moise, III, 41).
În alt loc, în enciclopedia evreiască, găsim: “Iosif Flaviu zice: Moise L-a rugat stăruitor pe Dumnezeu să-i spună numele Său şi pronunţarea lui, pentru ca astfel să-l poată folosi în timpul ritualurilor sacre. Dumnezeu i-a pronunţat acest nume, necunoscut altui om, şi-ar fi păcat din partea mea să-l rostesc” (Antichităţi II, 12, pg. 4).
Deci, Dumnezeu spune lui Moise: “Eu sînt Cel ce sînt”. Lucrul interesant, din punctul de vedere al nostru, al creştinilor ortodocşi, este să arătăm dacă numele de Iehova se zice numai despre Tatăl, sau şi despre Fiul.
În felul acesta izbutind să demonstrăm coeternitatea şi deofiinţimea Fiului cu Tatăl, arătînd că cinstirea Treimii nu contrazice Biblia, ci, dimpotrivă, se susţine întru totul pe ea.
În Noul Testament găsim o mulţime de locuri în care Iisus rosteşte aceste cuvinte despre Sine. În Evanghelia de la Ioan, găsim: “V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre” (In. 8, 24).
În altă parte: “Cînd veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt şi că de la Mine Însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc” (In. 8, 28). Iar în alt loc: “Eu sînt mai înainte de a fi fost Avraam” (In. 8, 58). Sau: “Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa” (In. 14, 6) ş. a.
Despre faptul că Dumnezeu va veni pe pămînt în calitate de Mîntuitor ne vorbeşte proorocul Isaia: “Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israil nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mîntuitorul nostru: acesta este numele Tău de totdeauna” (Is. 63, 16).
Isaia zice că Dumnezeu va veni şi va deschide ochii celor orbi: “Iată Dumnezeul nostru! El va veni şi ne va mîntui. Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi” (Is. 35, 4-6).
Acestea le zice Hristos în Evanghelia de la Matei atunci cînd au venit la El ucenicii lui Ioan, întrebîndu-L: “Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?”. Iisus le-a zis: “Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine” (Mt. 11, 3-6).
La Zaharia (12, 10) se zice: “Îşi vor aţinti privirile spre Mine, pe care ei L-au străpuns şi vor face plîngere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul-născut, şi-L vor jeli ca pe Cel întîi născut”.
Despre aceasta scrie şi Evanghelistul Ioan (19, 37): “Scriptura zice: vor privi la Acela pe Care L-au împuns”. Deci, s-au împlinit cele spuse de Zaharia Proorocul, că Dumnezeu va fi străpuns pentru păcatele oamenilor. Iisus Hristos este acel Iehova din Vechiul Testament.
La Isaia (45, 23) găsim: “Am jurat pe Mine Însumi! Din gura Mea iese dreptatea şi nu-mi întorc cuvîntul; înaintea Mea tot genunchiul se va pleca; pe Mine jura-va toată limba”.
Iar Apostolul Pavel, în Epistola către Filipeni zice: “Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filip. 2, 9-11).
Se ştie că Iehova nu îngăduia numănui să se închine altcuiva decît Sie, adică lui Dumnezeu. Aici vedem că Iisus Hristos este egal cu Dumnezeu Tatăl, căci lui Iisus I se aduce închinarea cea cuvenită numai lui Iehova.
La Isaia (8, 13-15) găsim: “Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfînt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. El va fi pentru voi piatră de încercare şi stîncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israil, cursă şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. Şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărîma, vor fi prinşi în cursă şi vor fi duşi în robie!”.
Aceleaşi cuvinte le citim şi la Apostolul Petru: “Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ. Şi piatră de poticnire şi stîncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvîntului, spre care au şi fost puşi” (I Petru 2, 4; 2, 8). Vedem, deci, că şi de Hristos se vor sminti, după cum zice proorocul Isaia că se vor sminti de Domnul Savaot.
În Apocalipsa lui Ioan, Hristos zice despre Sine: “Vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sînt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre” (Apoc. 2, 23).
Aceste cuvinte sînt luate din Ieremia Proorocul: “Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui” (Ierem. 17, 10).
Iisus Hristos în Noul Testament este numit ca şi Iehova în Vechiul Testament – Lumină. La Ioan (1, 9) citim: “Cuvîntul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume”. Iar în VT despre Iehova este scris: “Domnul este luminarea mea şi mîntuirea mea” (Ps. 26, 1).
Oare se poate spune că Iisus Hristos este o lumină, iar Iehova este alta? Nu, ci este o singură Lumină, un Dumnezeu în Trei Feţe.
În NT, la Apocalipsa (17, 14), despre Hristos se spune că este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Asta nu înseamnă că Iehova nu mai este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor, ci doar că Iisus este ca şi Iehova.
“Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi” (Apoc. 17, 14).
La fel este numit şi Iehova în Vechiul Testament: “Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeul viu şi Împăratul veşnic” (Ierem. 10, 10). “Cîntaţi Dumnezeului nostru, cîntaţi; cîntaţi Împăratului nostru, cîntaţi” (Ps. 46, 6).
Despre Iehova se zice: “Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpînul stăpînilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, care nu caută la faţă, nici nu ia mită” (Deut. 10, 17).
În Noul Testament se zice că “este un Domn, o credinţă, un botez. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, care este peste toate şi întru toţi” (Efes. 4, 5).
De aici se vede că Iisus este Iehova, căci Iisus, ca şi Iehova, este Dumnezeul dumnezeilor şi Împăratul împăraţilor.
Un argument este că Iisus Hristos, ca şi Iehova, se numeşte Mîntuitor. La Isaia găsim: “Eu, Eu sînt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine” (Is. 43, 11).
În Noul Testament, la Fapte (4, 12), citim: “Şi întru nimeni altul nu este mîntuire, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mîntuim noi”.
Acestea şi multe alte locuri din Sfînta Scriptură ne îndreptăţesc să spunem că şi Hristos, ca şi Dumnezeu Tatăl este Iehova, Domnul Savaot.
În acelaşi fel se poate arăta că şi Duhul Sfînt este Dumnezeu ca şi Iehova, ceea ce nu a constituit obiectul studiului de faţă.