Oamenii mari ai Moldovei. Mitropolitul Arsenie (Stadnitschii). Официальный сайт Орской епархии Русской Православной Церкви, Епископ Орский и Гайский Ириней (Тафуня)

Cel mai proeminent originar din Basarabia, care a realizat ceva în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse a fost Mitropolitul Arsenie (Stadnitschii). Vă propun spre atenție întîlnirea Rectorului Academiei Teologice din Moscova, episcopului Arsenie (Stadnitschii) cu tatăl său în Basarabia.
Pe 25 iulie 1899, Episcopul Arsenie împreună cu rudele sale, mulți din care preoți și mulți oameni care au venit din diferite locuri, a participat la festivitățile din Basarabia natală. În acest an s-au împlinit 50 de ani de la consacrarea preoțească a preotului Gheorghe Stadnitschii, tatăl episcopului Arsenie. În această zi de bun augur, cu binecuvântarea Sfântului Sinod, Episcopul Arsenie e ridicat la rangul de protoiereu pe tatăl său, preotul Gheorghe Stadnitschii.
A cincizecea aniversare a hirotonirii în preoție s-a împlinit pe 8 septembrie 1899. Însă din cauza că în acea zi copiii, rudele și cunoscuții în mare majoritate nu aveau posibilitatea să vină ( din cauza slujirii liturgiilor), cu binecuvântarea Episcopului Iacov de Chișinău aceasta a fost amînată pentru data de 25 iulie 1899. În această zi, mulți ani în urmă , el a primit un decret privind numirea în această parohie.
Ridicarea jubiliarului în rangul de protoiereu în ziua cînd acesta sărbătorea 50 de ani de slujire lui Dumnezeu încununează activitatea sa pastorală de jumătate de secol. Iar ridicarea în rang într-o zi atît de semnificativă de către scumpul și iubitul fiu este o fericire atît de mare care rar cînd este simțită de un preot de la sat.
Festivitățile au început la aproximativ nouă și jumătate dimineața, atunci când în ograda bisericii a intrat Episcopul Arsenie. Tot clerul și credincioșii au ieșit pentru a întîmpina Episcopul. Toți ardeau de nerăbdare pentru a-l vedea pe "Episcopul de Moscova”. La întîmpinarea acestuia, preotul Vladimir Bîhovschii, blagocinul districtului 3 , a spus următoarele cuvinte: " Preasfințite Episcop! Nu cu mult timp în urmă Tu intrai în această biserică, sub aripa căruia a crescut și s-a dezvoltat Viața Ta spirituală, în calitate de simplu enoriaș. Iar acum, intri în biserică în calitate de episcop ca prin rugăciune să expui recunoștința față de Cel, care controleaza soarta regatelor și popoarelor, și aranjează totul pentru binele omului. Înnaintați deci cătronul Regelui Gloriei și să ne rugăm împreună către Dumnezeu iubitorul de oameni. Dumnezeu să Vă binecuvânteze pentru slujbă lungă în Biserica lui Hristos. Primește, Vlădică, această cruce, pe care Marele Episcop a înscris dragostea Sa pentru umanitate ca o garanție și asigurare aceea că, în continuare Hristos este printre noi și va fi în toate zilele până la sfârșitul vieții noastre. Amin ". 5 După cele spuse Episcopul Arsenie a intrat în biserică, și în scurt timp a început Sfânta Liturghie.
O impresie puternică și memorabilă asupra tuturor a lăsat momentul ridicării în rang a proteiereului , tatăl episcopului. Lacrimile curgeau din ochii preotul Gheorghe Stadnitschii, înnălbit de căruntețea jubileului, și din ochii fiului său cel mai mic, Episcopul Arsenie, Rector al Academiei Teologice din Moscova. Citirea rugăciunilor era însoțită frecvent de tremurări ale vocii
După ridicarea în rang, preotul Ioan Cornovan, blagocinul districtului 1, a spus următoarele: "Această coincidență neobișnuită a circumstanțelor, o astfel de permutare a persoanelor, funcțiilor de serviciu și publice, este atât de uimitoare că, în ciuda a tot ce ne înconjoară acum, putem simți profund, dar forțe pentru a a portretiza fiorul sublim al spiritului nostru n-o să avem. Tu,. Episcope, - fiul – pui mainile pe tatăl tău pentru a-l ridica la cel mai înalt rang al preoției. - Tatăl Tău - acceptă cu umilință puterea Ta episcopală și astfel tatăl se preasfințește prin fiul său. Într-adevăr, un eveniment neobișnuit și rar, aproape unic. Nouă, familiei și prietenilor nu ne rămâne decît să mulțumim din toată inima Domnului Dumnezeului nostru care ne-a onorat să fim martori ai manifestării harului său special și binecuvîntării asupra multstimatei familii a jubiliarlui nostru. Să ne rugăm Preamilostivului pentru ca el să înmulțească zilele protoiereului pentru mulți – mulți ani. Iar ție, Preasfințite îți dorim cu cinste, care este și cinstea noastră, și în slava Sfintei Biserici să slujești lui Dumnezeu. "
După Sfânta Liturghie a fost oficiată o rugăciune. După care, episcopul Arsenie s-a adresat către jubiliar cu următoarele cuvinte: "Dragă parinte! Astăzi s-a împlinit jumătate de secol de slujire a ta în altarul lui Dumnezeu în calitate de preot, și, în plus, continuu, în aceeași parohie. Astăzi s-au împlinit și cincizeci de ani de la căsătorie. Astăzi tu meriți, prin mine, cel mai mic copil al tău, "cel mai înalt rang" - rangul de protoiereu. O serie întreagă de evenimente, din care fiecare în parte are loc foarte rar. Iar în aceeași zi ele au loc foarte rar și sunt semnificative. Văzând în aceasta un semn special de milă a lui Dumnezeu pentru tine, noi - copiii, nepoții și strănepoții - slujitorii, copiii spirituali – enoriașii, și toți cei ce te iubesc și respectă ne-am adunat azi aici, în această biserică pentru a aduce omagii bătrîneții tale frumoase. Pentru a aduce mulțumirea noastră lui Dumnezeu pentru viața ta lungă, mai ales pentru o jumătate de secol de slujire a ta și pentru toate recompensele lui Dumnezeu pentru tine în această jumătate de secol, Slavă și mulțumire lui Dumnezeu, cel care a făcut toate acestea! În ziua de astăzi cu fel de fel de boli, cincizeci de ani de viață este o perioadă de timp destul un respectabilă, fiindcă adesea 50 ani reprezintă viața întreagă a multora. Însă 50 de ani de slujire sacră, atât de dificilă și responsabilă – este o realizare cu care se pot mîndri foarte puțini, este o binecuvântare a lui Dumnezeu cu privire la activitatea de viață, este un semn de milă a lui Dumnezeu pentru cei ce s-au trudit mult.
Mi s-a oferit fericita ocazie să te felicit din numele cercului nostru familial cu această zi semnificativă. Te felicităm, dragă părinte, cu această divină milă a lui Dumnezeu pentru tine. Dacă ai meritat sau nu această miluire de la Dumnezeu - nu noi, copiii tăi trebuie să judecăm, dar și altora le este greu să o facă. Munca ta pastorală s-a limitat prin parohia încredințată ție, în care ai slujit toți acești 50 de ani. Acesta spune deja despre demnitatea cu adevărat pastorală, și nu mercenară a activității tale. Prin aceasta ești un exemplu demn de urmat pentru acei preoți care nereușind să înțeleagă cu adevarat necesitățile vieții spirituale a enoriașilor biserii care le-au fost încredințate, fug de la ei. Tind spre transferarea la alte parohii sub motivul îmbunătățirii situației lor financiare. Fiecare pastor trebuie să fie un păstor bun. Trebuie să cunoască bine enoriașii săi. Trebuie să studiem spiritul și caracterul fiecăruia dintre enoriași, pentru ca în cazul unor boli spirituale sau păcate să știm cum să-I vindecăm sau să-I ferim de amenințarea iminentă. Dar cum se poate de realizat asta prin schimbarea deasă a parohiei?
Împreună cu felicitările, noi, copiii tăi, considerăm o datorie sfântă să îți mulțumim pentru grija ta în creșterea, îngrijirea și educația noastră. Tu ne-ai dat nu numai ființa carnală, dar și pe cea spirituală. Plantând în noi dragostea pentru Dumnezeu, aproapele nostru și Sfânta Biserică, prin cuvânt și exemplu, ai insuflat în noi dragostea de muncă și îndeplinirea onestă a îndatoririlor noastre, care, început, de care noi am fost ghidați pe cât posibil în slujirea noastră în diverse parohii ale patriei noastre dragi. Cum putem să îți mulțumim altfel, dacă nu prin rugăciunea către Dumnezeu pentru sănătatea și mântuirea ta? În numele acestuia îți oferim imaginea acelor sfinți a lui Dumnezeu, sub protecție cărora trăim acum. Primește de la mine această icoana sfanta a lui Sf. Serghie, marele luminator și apărător al patriei noastre Rusia, sub acoperirea căruia eu slujesc pe podgoria de iluminare spirituală în Mănăstirea Sa Sfîntă. Fie El mijlocitorul tău și rugăciunea către Dumnezeu în toate zilele vieții tale. Roagă-te și tu pentru mine, astfel încît să-mi îndeplinesc onorabil sarcina mare și grea, care, prin voia lui Dumnezeu mi-a fost încredințată.
Dragă, mamă a noastră! Te felicităm și pe tine cu această zi semnificativă din viața ta și cu marea milă a lui Dumnezeu pentru tine. Își aducem mulțumirile feciorești pentru adevărata dragoste maternă oferită nouă. Tu ai fost îngerul păzitor al întregii noastre familii. O mamă iubitoare- este baza familiei. Anume așa ai fost tu pentru noi. Fie ca Domnul să răsplătească pentru dragostea ta pentru noi. Primește din partea noastră această icoană a Maicii Domnului de la Kazani. Fie ca ea să te păzescă în toate zilele vieții tale! ".
O impresie puternică a lăsat asupra tuturor acest discurs. Aproape toți, împreună cu Episcopul care s-a intrerupt de cîteva ori din cauza emoțiilor, plîngeau. Mai ales după ce Episcopul la sfîrșitul discursului său, s-a închinat părinților săi pînă la pămînt.
După aceasta, tatăl său a fost felicitat și a primit daruri de la cei doi frați mai mari.
Apoi, a luat cuvîntul preotul Vladimir Bîhovschii, blagocinul districtului 3. El a spus următoarele: "Preasfinția Ta, Multstimate părinte Protoiereu! Dintre toate zilele glorioase pe care le-a trăit preasfinția ta, această zi este una solemnă și semnificativă în viața ta. Această zi va fi imortalizată pe tabla inimii. El va ocupa pe paginile de istorie a parohiei dvs un loc de frunte. Ochiul conducătorilor dvs, văzând meticulozitatea și străduința slujirii tale în grădina lui Hristos, a hotărît să te răsplătească prin ridicarea la rangul de protoiereu. Dar grija de biserică, de mântuirea sufletelor încredințată ție, nu te-a privat de posibilitatea de ați îndeplini datoria părintească de plantare în inimile tinerilor a fricii de Dumnezeu și iubirii pentru aproapele nostru.
Clerul districtului 3, frații mai mici prin vârstă și rang consider necesar să vă ureze în această zi de sărbătoare pentru Dvs încă mulți mulți ani de viață. Și vă rugăm să primiți în dar icoana Marelui Mucenic Gheorghe, patronului dvs sfânt".
Apoi omagiatul a fost felicitat de preotul Constantin Cernit, vechiul său prieten. El a spus: " Preasfinția Ta, Multstimate Părinte Protoiereu Gheorghe! Slavă și mulțumiri aducem lui Dumnezeu pentru că El v-a dat viață lungă, și ați ajuns pînă la 50 de ani de slujire preoțească în parohie. Festivitatea sărbătorii este exacerbată de prezența fiului Tău iubit, părintele Arsenie, Episcopul de Volokolamsc, Rectorul Academiei teologice din Mosocva, care din dragoste nemărginită, și-a lăsat postul său foarte important, pentru a veni aici să vă felicite personal. Slujirea Episcopală în biserica sa natală ne-a făcut multă placere. Este cu adevărat o festivitate a festivităților. Este remarcabilă ziua celei de-a 50-a aniversare a dvs și pentru ca a coincis cu ridicarea în rang de protoiereu de către fiul cel mai mic și, în plus, în biserica aceasta în care ați slujit jumătate de secol. Noi toți, slujitorii dvs în grădina lui Dumnezeu, vă felicităm părinte protoiereu cu această zi fericită si memorabilă inimii. Vă dorim din suflet și ne vom ruga lui Dumnezeu să vă prelungească viața cu mulți multi ani.
Și credincioșii din satul Comarova l-au felicitat pe protoiereu și i-au mulțumit pentru - cei mulți ani de slujbă. Sătenii i-au dăruit o icoană reprezentând pe Marele Mucenic Gheorghe.
O mulțime de cadouri a primit omagiatul și de la alți oameni.
În cele din urmă, printre șirurile de lacrimi, un discurs de răspuns a fost rostit și de protoiereul Gheorghe. El a spus: "Prea iubiți părinți și frați, dragi enoriași și iubiți copiii mei, nu gasesc cuvinte sa va multumesc pentru dragostea voastră pentru mine, slabul și neputinciosul, în această zi memorabila din viata mea. Multe merite mi-ați atribuit dar desigur că ați făcut acest lucru prin iertarea voastră creștină a greșeliilor mele. Acum sunt în amurgul zilelor mele. Vă rog, cinstiți părinți să vă rugați pentru mine, ca Dumnezeu să mă ajute să-mi trăiesc restul vietii mele în pace și pocăință. Cu atît mai mult te rog pe tine, iubitul meu fiu, Preasfințite Episcop! Pentru că rugăciunea ta ca Episcop al lui Dumnezeu Atotputernic, va fi mai eficientă și mai salvatoare. Îi mulțumesc Domnului, Dumnezeului meu, că El în ultimii ani de viata mi-a oferit posibilitatea de a te vedea pe Tine, îmbrăcat în straiele episcopale. Îți mulțumesc ție, Episcopul meu, că mi-ai oferit posibilitatea de a sluji sub conducerea ta în acest prea sfînt lăcaș și că am primit din mâinile Tale Corpul pur și singele dătător de viață al Domnului nostru Isus Hristos. Îi mulțumesc și Episcopului Iacov care prin dragoste frățească și iertare a păcatelor bătrîneții mele a binevoit să ridice nevrednicia mea la rangul de protoiereu de către Tine, scumpul meu copil aici, în biserica mea. Acum pot spune: "Acum eliberezi pe robul Tău, Episcope, în pace".
Sfîrșindu-și discursul, omagiatul a căzut în genunchi în fața fiului său drag și a plâns îndelung. Mulți nu au făcut față lacrimilor și au repetat acțiunea noului protoiereu.